Tata nu a uitat această zi toată viața. Cred că nu a fost an în care să nu ne amintească de calvarul ce a început pentru el în acea zi și care i-a marcat tot restul vieții.
Era militar în termen și de două luni se afla pe frontul de răsărit, în compunerea Armatei a II Maghiară. După ce își petrecuse Crăciunul din 1942 în Câmpia Donului, începutul de an 1943 l-a prins la est de Ostrogozshk, la peste 1500 km în linie dreaptă de satul lui.
Așa îi știam noi ce am apucat să-i cunoaștem: Florica, Mărioara, eu, Emica și cred că și Viruca. Leontina poate și-i amintește din poveștile din casă.
Mama de Peste Vale - Domnica Crișan - era de fapt mătușa mamei, sora bunicii după mamă. Când i-am cunoscut pe Moșu Gligor și pe Mama aveau peste 75 de ani. În lipsă la acea vreme de bunici în viață și pentru că erau bătrâni, pentru noi au fost „Moșu și Mama de Peste Vale”.
Mâine, 29 noiembrie se vor împlini 105 ani de la ziua plecării spre Alba Iulia a „Trenului Unirii”. Pornit din Satu Mare, trenul avea în componență vagoane separate pentru: Sătmar, Țara Oașului, Marmația, Sălaj, Solnoc-Dăbâca, Bistrița, ș.a.m.d.
Astăzi de Soborul Sfinților Mihai și Gavril, hramul Bisericii noastre, am dorit să readuc în atenție acest eveniment plin de tristețe din viața Bisericii și a satului, într-un moment când minți tulburate și forțe ale răului ar dori să prefacem iar clopotele în tunuri.
Se împlinesc 100 de ani de la actul final ce punea capăt tragicei povești a clopotelor din Ardeal prefăcute în tunuri.
Harta de mai jos este prima hartă a satului și face parte din hărțile iozefine de la 1769-1773.