<?xml version="1.0" encoding="utf-8" standalone="yes"?><rss version="2.0" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"><channel><title>cultură on Dumitru Dumuța</title><link>https://dumitru.dumuta.com/tags/cultur%C4%83/</link><description>Dumitru Dumuța (cultură)</description><generator>Hugo -- gohugo.io</generator><language>ro-RO</language><lastBuildDate>Wed, 15 Jan 2025 10:33:11 +0200</lastBuildDate><atom:link href="https://dumitru.dumuta.com/tags/cultur%C4%83/index.xml" rel="self" type="application/rss+xml"/><item><title>Eminescu, Băița de sub Codru și preoții Laurențiu și Emil Bran</title><link>https://dumitru.dumuta.com/posts/eminescu-baita-preoti/</link><pubDate>Wed, 15 Jan 2025 10:33:11 +0200</pubDate><guid>https://dumitru.dumuta.com/posts/eminescu-baita-preoti/</guid><description>&lt;p>În afară de faptul că opera lui Mihai Eminescu a fost studiată de generațiile de elevi ce s-au perindat prin școala din Băița, este puțin cunoscută împrejurarea că primul traducător al unei poezii eminesciene - Laurențiu Bran - a fost, pentru o perioadă scurtă de timp, preot în Băița de sub Codru.&lt;/p>
&lt;p>Laurențiu Bran s-a născut în anul 1865 în Tohat și, la fel ca fratele său mai mare, Emil Bran, a absolvit Seminarul Teologic de la Gherla, devenind preot. Prima parohie în care a slujit pentru puțin timp a fost Băița de sub Codru.&lt;/p>
&lt;p>Ulterior, Laurențiu Bran a fost preot în Aluniș, județul Sălaj, din 1895 până la moartea sa, în anul 1942. Este înmormântat în grădina bisericii din Aluniș.
S-a distins de timpuriu prin preocupările sale culturale, colaborând încă din timpul seminarului la revista „Steaua Mării,” editată de elevii Școlii Normale și ai Seminarului Teologic din Gherla.&lt;/p>
&lt;p>În 1885, a publicat traducerea în limba maghiară a poeziei „Atât de fragedă,” considerată prima traducere a unei poezii eminesciene într-o limbă străină, traducere realizată în timpul vieții Luceafărului poeziei românești.&lt;/p>
&lt;p>Locul său în parohia Băița de sub Codru a fost luat de fratele mai mare, Emil Bran, care a slujit în Băița de sub Codru timp de opt ani, până în anul 1903, iar ulterior în Dragomirești.
Emil Bran a fost vicar al Silvaniei, senator de Maramureș și de Sălaj.&lt;/p>
&lt;p>Noi, băițenii, am avut parte de mulți preoți deosebiți. Despre ei îmi povesteau părinții, mai ales mama. Astăzi i-am pomenit pe doi dintre ei, frații Bran. Poate altă dată îi voi pomeni și pe alții: pe preotul Ioan Pop, care a slujit toată viața în satul nostru și este înmormântat în curtea vechii biserici, pe Gheorghe Maior - delegatul comunei la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia - și pe mulți alții.&lt;/p>
&lt;p>M-aș bucura să cred că da, dar nu știu dacă noi am fost la fel de vrednici ca preoții noștri.&lt;/p></description></item></channel></rss>